Artă

Fresca, tehnică folosită la Voroneț și de Giotto, presupune aplicarea pigmenților pe tencuiala încă umedă („buon fresco”). Pe măsură ce varul se usucă și se carbonatează, culoarea se leagă chimic de perete, devenind parte din zid — motiv pentru care pictorul trebuia să lucreze rapid, doar cât rămânea tencuiala proaspătă.

Nicolae Grigorescu, considerat întemeietorul picturii moderne românești, și-a început cariera zugrăvind icoane și fresce în biserici încă din adolescență, printre care ansamblul de la Mănăstirea Agapia, realizat în anii 1858–1861. Abia mai târziu, la Barbizon, avea să descopere pictura în aer liber.

Theodor Pallady a locuit la Paris o mare parte din viață, într-un apartament de pe Quai Voltaire, cu vedere spre Sena și Luvru. Interioarele intime, cu ferestre deschise spre oraș și naturi statice cu obiecte simple, au devenit un motiv recurent, tratat cu o eleganță sobră și o linie de o mare finețe.

Când a fost dezvelită după restaurare, bolta Capelei Sixtine a stârnit uimire prin culorile ei vii și luminoase, mult mai strălucitoare decât se credea. Curățarea, desfășurată între 1980 și 1994, a îndepărtat secole de funingine și lac, revelând o paletă cromatică surprinzător de vibrantă a lui Michelangelo.

Corneliu Baba a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București și a format generații de pictori, fiind recunoscut pentru măiestria portretului. A realizat portrete celebre, printre care cel al scriitorului Mihail Sadoveanu, tratat cu o gravitate și o profunzime psihologică ce amintesc de marii maeștri ai picturii vechi.

Frescele exterioare ale mănăstirilor din nordul Moldovei, precum Voroneț, Sucevița, Humor și Moldovița, sunt un caz rar în arta europeană: pictura acoperă integral fațadele exterioare ale bisericilor. Faptul că aceste culori au rezistat sub cerul liber peste cinci secole, în ciuda ploilor și înghețurilor, rămâne parțial un mister pentru specialiști.

Ștefan Luchian, unul dintre marii pictori moderni români, a continuat să picteze chiar și după ce boala i-a paralizat mâinile, legându-și uneori pensula de mână. Florile sale, în special „Anemonele”, sunt considerate printre cele mai vibrante și emoționante lucrări din pictura românească.

În pictura murală bizantină și în frescele moldovenești, aureolele sfinților și fondurile aurii nu erau întotdeauna executate cu aur veritabil, ci adesea imitate prin pigmenți galbeni și tehnici de suprafață. La interioarele bogate se folosea însă și foița de aur aplicată pe un strat de bol, pentru a reflecta lumina lumânărilor.

Desenul este onestitatea artei. Nu există posibilitatea de a trișa: e ori bine, ori rău

Culoarea este locul unde creierul nostru și universul se întâlnesc