Artă

Cine are muzică nu duce lipsă de altceva.

După tăcere, ceea ce se apropie cel mai mult de exprimarea inexprimabilului este muzica.

Acolo unde cuvintele dau greș, vorbește muzica.

Muzica este un dar și o binecuvântare minunată de la Dumnezeu.

În fiecare mișcare a stelelor și în fiecare formă se află muzică; iar în om este o muzică lăuntrică.

Muzica este pentru suflet ceea ce este aerul pentru trup.

A vorbi despre muzică este ca și cum ai dansa despre arhitectură.

A trimite lumină în adâncurile inimii omenești — aceasta este menirea artistului.

Muzica este limba pasiunii.

Știai că Felix Mendelssohn a readus la lumină muzica lui Johann Sebastian Bach? În 1829, la doar 20 de ani, a dirijat la Berlin prima interpretare publică a „Patimilor după Matei” de la moartea lui Bach, la aproape un secol după compunerea ei. Acea seară a aprins marea redescoperire a lui Bach în întreaga Europă.

Știai că bunicul lui Felix Mendelssohn a fost filozoful Moses Mendelssohn? Astfel, tânărul compozitor s-a născut într-o familie în care cultura și gândirea erau prețuite ca o moștenire, iar talentul lui muzical s-a împletit cu o educație aleasă.

Știai că Johannes Brahms a lucrat peste douăzeci de ani la Simfonia întâi? Se spunea că simțea umbra lui Beethoven apăsându-i pe umeri și că nu îndrăznea să dea lumii o simfonie până nu era vrednică de acel nume. Când tema finalului a semănat cu „Oda bucuriei”, Brahms a răspuns scurt: „Orice nătărău poate vedea asta.”

Știai că celebrul „Cântec de leagăn” al lui Brahms a fost scris pentru fiul unei prietene? Melodia poartă în ea, ascunsă la bas, o veche cântare pe care acea femeie i-o cântase cândva lui Brahms în tinerețe, ca o taină de dragoste închisă într-un dar.

Știai că Franz Liszt stârnea în saloanele Europei un adevărat delir, numit „lisztomanie”? Doamnele îi păstrau chiștoacele de trabuc și cioburile de coardă rupte în timpul concertelor ca pe niște relicve. Puțini știu însă că, la bătrânețe, Liszt a primit ordinele minore ale Bisericii și a fost numit „abatele Liszt”.

Știai că Franz Liszt își dăruia adesea onorariile și dădea lecții fără plată tinerilor talentați? Generozitatea lui era proverbială: a strâns bani pentru ridicarea monumentului Beethoven de la Bonn și a ajutat, fără să ceară nimic în schimb, nenumărați muzicieni la început de drum.

Știai că Edvard Grieg purta mereu în buzunar o mică broască de cauciuc, ca semn de noroc? Se spune că a primit-o în dar de la o fetiță și că, înainte de fiecare concert, o atingea în tăcere, ca pe un vechi prieten care îi da curaj.

Știai că muzica lui Grieg pentru „Peer Gynt” a fost scrisă la cererea dramaturgului Henrik Ibsen? Din ea s-a născut „Dimineața”, pagină ce pare a picta răsăritul, deși Ibsen o gândise pentru o scenă petrecută în deșertul Maroc, nu în fiordurile Norvegiei.

Știai că Antonín Dvořák a compus Simfonia „Din Lumea Nouă” în America, unde conducea un conservator la New York? În ea a țesut ecouri din cântările spiritualelor și ale melodiilor băștinașilor, iar temele ei aveau să fie mai târziu, în 1969, printre primele sunete purtate spre Lună de astronauții misiunii Apollo.

Știai că Antonín Dvořák iubea trenurile și porumbeii mai presus de multe altele? Mergea zilnic la gara din Praga să noteze numerele locomotivelor, iar în lipsă își trimitea ginerele să i le aducă. Spunea în glumă că ar da toate simfoniile sale pentru a fi inventat locomotiva.

Știai că Modest Musorgski a compus „Tablouri dintr-o expoziție” în amintirea unui prieten pictor? Suita e o plimbare imaginară printr-o galerie cu lucrările lui Viktor Hartmann, iar tema „Promenadei” înfățișează chiar pașii compozitorului trecând de la un tablou la altul.

Știai că multe dintre operele lui Musorgski au ajuns la noi datorită prietenului său Rimski-Korsakov? După moartea timpurie a lui Musorgski, acesta i-a revizuit și orchestrat cu grijă partiturile rămase în manuscris, salvând de la uitare capodopere precum opera „Boris Godunov”.

Știai că Nikolai Rimski-Korsakov a fost ofițer de marină înainte de a deveni compozitor? A făcut înconjurul lumii pe o corabie, iar dragostea pentru mare a rămas în sufletul lui: se simte limpede în valurile sonore ale suitei „Șeherezada”.

Știai că „Zborul cărăbușului” al lui Rimski-Korsakov a devenit una dintre cele mai cântate pagini din lume, deși nu e decât un scurt moment dintr-o operă? Compozitorul a imitat în note bâzâitul neîntrerupt al unei insecte, iar interpreții se întrec de atunci în a-l cânta cât mai iute.

Știai că Maurice Ravel spunea despre „Boléro” că este „o piesă fără muzică”? Aceeași melodie se repetă neschimbată, crescând doar prin adăugarea instrumentelor. El o socotea un simplu experiment orchestral, mirându-se că a ajuns cea mai iubită dintre lucrările sale.

Știai că Maurice Ravel a scris un concert pentru pian pentru mâna stângă singură? L-a compus pentru pianistul Paul Wittgenstein, care își pierduse brațul drept în Marele Război, dovedind că muzica poate răsări chiar și din pierdere și durere.

Știai că Claude Debussy și-a intitulat una dintre lucrări „Clar de lună”, inspirat de un poem al lui Verlaine? Pagină de o gingășie aparte, ea a rămas atât de îndrăgită încât depășește cu mult faima suitei din care face parte, „Suite bergamasque”.

Știai că Claude Debussy a fost adânc mișcat de muzica gamelanului indonezian, auzită la Expoziția Universală de la Paris din 1889? Sunetele acelor gonguri și clopote i-au deschis o lume nouă și au înrâurit felul cu totul aparte în care avea să folosească mai târziu armoniile.

Știai că în „Carnavalul animalelor” al lui Camille Saint-Saëns țestoasele dansează pe un celebru cancan francez cântat foarte încet? Compozitorul a luat melodia iute a lui Offenbach și a încetinit-o până a devenit o glumă muzicală: cele mai leneșe animale pe cel mai săltăreț dans.

Știai că Saint-Saëns a interzis interpretarea publică a „Carnavalului animalelor” cât timp era în viață? Se temea că această suită plină de haz îi va umbri reputația de compozitor serios. A îngăduit doar „Lebăda” să fie cântată, iar restul lucrării a fost publicat abia după moartea lui.

Știai că Jean Sibelius și-a scris marile lucrări gândindu-se la pădurile și lacurile Finlandei? Poemul său „Finlandia” a ajuns un adevărat imn de trezire națională, iar melodia lui centrală se cântă până azi ca un cântec de nădejde și pace.