Luakini Heiau era un ritual hawaian de construcție și consacrare a unui templu sacru rezervat zeului Kū, zeul războiului, practicat de aliʻi (nobilii) și kahuna (preoții). Ritualul implica sacrificii, perioade de kapu strict (interdicții) și recitarea unor imnuri sacre timp de zile întregi. Consacrarea legitima puterea politică a șefului și asigura protecția divină asupra tribului.

La popoarele nomade din stepele Mongoliei, tânărul cuplu își întemeiază propria iurtă, cortul rotund de pâslă albă ce va fi noua lor casă. Focul din vatră se aprinde cu grijă, căci el este inima căminului, iar mirii îl hrănesc cu prima bucată de grăsime, cinstind spiritele care ocrotesc familia.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, de Sfântul Andrei (protectorul României), tradiția populară spune că granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor (mai ales a strigoilor) este deschisă. Oamenii ungeau pragurile, ferestrele și grajdurile cu usturoi pentru a ține departe spiritele rele și strigoii. Fetele nemăritate căutau să-și vadă ursitul în vis, prin diverse practici divinatorii (pus busuioc sub pernă, punerea a 41 de boabe de grâu în formă de cruce), crezând că în această noapte viitorul se poate dezvălui.