Pe 29 iunie, de sărbătoarea Sfântului Petru, pescarii din porturile chiliene organizează o procesiune pe apă în care o statuie a sfântului este purtată pe bărci împodobite, însoțită de cântece, focuri de artificii și rugăciuni pentru protecția pescarilor în larg. Tradiția, menținută neîntrerupt în orașe precum Iquique, Valparaíso și Puerto Montt, reflectă legătura profundă a comunităților de coastă cu Oceanul Pacific și cu sfântul lor patron. În unele locuri, ceremonialul include și aruncarea de coroane de flori în mare în memoria pescarilor dispăruți.

În Germania se ține „Polterabend”, petrecerea din ajunul nunții, la care oaspeții sparg farfurii și vase de lut la ușa mirilor. Cioburile aduc noroc, iar cei doi trebuie apoi să le adune împreună, primă lecție că, la bine și la greu, casa se ține curată numai umăr la umăr.

În tradiția ortodoxă populară românească, mortul este privegheat acasă timp de trei zile, timp în care rudele și vecinii se adună să spună rugăciuni, să bocească și să povestească despre viața celui dispărut. Bocetul este o formă de lamentație rituală, adesea improvizată, care redă narativ viața și meritele mortului. La înmormântare, preotul săvârșește Prohodul, iar familia oferă pomană (mâncare și băutură) celor prezenți, în credința că sufletul celui plecat are nevoie de rugăciunile și hrana simbolică drept ofrandă.