Tangihanga este ritualul de doliu tradițional maori în care trupul defunctului este expus pe marae (curtea ceremonială) timp de trei zile, înconjurat de familie și comunitate. Bocete rituale, cântece și discursuri (whaikōrero) sunt rostite continuu, iar oaspeții dorm alături de trup pentru a-l însoți sufletește. Ritualul asigură trecerea în siguranță a spiritului (wairua) în lumea de dincolo și consolidează legăturile de clan.

În Italia, mai ales în sud, se dăruiesc oaspeților „confetti”, migdale zaharisite adunate câte cinci într-un săculeț. Cele cinci migdale, dulci și amare deopotrivă, stau pentru cele cinci urări: sănătate, bogăție, fericire, rod și viață lungă.

La intervale precise după deces (3 zile, 9 zile, 40 de zile, 6 luni, 1 an și în zilele de pomenire a morților), familia organizează o masă numită pomană, la care oferă mâncare, vin și colaci pentru sufletul celui decedat. Se crede că până la 40 de zile sufletul încă rătăcește printre cei vii și are nevoie de rugăciune și hrană simbolică. Obiceiul reflectă credința populară în continuarea existenței după moarte și în legătura activă dintre lumea celor vii și cea a strămoșilor.