Cu una sau două nopți înainte de nuntă, femeile din familie și prietenele miresei se adună pentru o ceremonie separată în care aplică motive decorative din henna pe mâinile și picioarele viitoarei mirese, însoțind gestul de cântece de mireasă și dans. În tradiția turcă, mireasa plânge ritual în această seară ca semn al despărțirii de casa părintească, iar soacra mare aprinde o lumânare roșie și îi pune henna în palmă. Ritualul marchează tranziția femeii de la statutul de fată la cel de nevastă și întărește legăturile dintre femeile din cele două familii.

În sudul țării, aceeași zi se cheamă Drăgaica: cea mai frumoasă fată e aleasă „Drăgaică”, împodobită cu spice și panglici, și pornește în alai prin sat cu suratele ei. Sărbătoarea binecuvântează holdele coapte și munca secerișului ce vine.

Carnavalul de la Rio de Janeiro revarsă pe străzi valuri de culoare, samba și veselie, cu școli de dans ce se întrec în alaiuri strălucitoare. Este o sărbătoare a bucuriei de a trăi, în care întreg orașul dansează sub soare până în zori.