Pe 24 iunie, comunitățile afro-venezuelene din statele Aragua și Miranda sărbătoresc Sfântul Ioan Botezătorul prin dansuri ritualice pe tobele Cumaco, împreună cu procesiuni care poartă statui ale sfântului pe străzi. Festivalul îmbină ritualuri africane aduse de sclavii coloniali cu devotiunea catolică, formând o sinteză culturală unică numită sincretism religios. Dansul și muzica au rol de purificare și de mulțumire adusă sfântului protector al apelor și al recoltei.

În Iran, Anul Nou se numește Nowruz și sosește odată cu echinocțiul de primăvară; familiile așază masa Haft-Sin cu șapte lucruri începând cu litera „s”, fiecare semn al sănătății, iubirii și înnoirii vieții.

Pe 6 ianuarie (Boboteaza), preoții sfințesc apele râurilor, lacurilor și mărilor aruncând o cruce în apă, iar bărbații și tinerii sar în apa rece pentru a o recupera; cel care găsește crucea are parte de binecuvântare și noroc tot anul. În porturile și orașele costiere grecești sărbătoarea capătă dimensiuni spectaculoase, cu zeci de oameni sărind simultan în apele înghețate. Ritualul sfințirii apelor încheie ciclul sărbătorilor de iarnă și marchează botezul lui Hristos în Iordan.