Cel ce locuiește întru ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Zice-va Domnului: Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul.

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, voiești să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncești, deschide-voi ușile pe care Tu singur le-ai zidit și intri cu iubirea Ta de oameni, precum ești; intri și luminezi cugetul meu cel întunecat. Cred că aceasta vei face; că n-ai gonit pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit n-ai lepădat, nici pe tâlharul care a cunoscut Împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul, ce s-a pocăit, nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți, care au venit la Tine cu pocăință, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur ești binecuvântat totdeauna, acum și în vecii nesfârșiți. Amin.

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat; comorile neiubirii de argint lumii a agonisit; înălțimea gândului celui smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul, Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.