În orice fel de a fi omul poate, chiar și sub cele mai grele împrejurări, să dea vieții sale un sens, prin felul în care își poartă suferința.

Și ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului și sufletului, și ne păzește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte desfătare a păcatului. Contenește pornirile patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleșug; potolește răzvrătirile trupului nostru și adoarme toată cugetarea noastră cea pământească și trupească. Și ne dăruiește nouă, Dumnezeule, minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor și de toată nălucirea satanei nestrăpuns. Și ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriți întru poruncile Tale și pomenirea judecăților Tale întru noi nestricată păzind-o. Cântare de slavă în toată noaptea ne dăruiește, ca să lăudăm și să binecuvântăm și să slăvim preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Știai că toaca, scândura de lemn în care se bate cu ciocănelele înainte de slujbe, mai ales în mănăstiri, este socotită de tradiție ca amintind de lemnul cu care Noe îi chema pe oameni la corabie, înainte de potop? Bătaia ei ritmică, întâi rară și apoi tot mai deasă, cheamă sufletele la rugăciune și, în tâlcuire, amintește și de ciocanul cu care au fost bătute piroanele Răstignirii. Glasul cald al lemnului merge înaintea glasului de aramă al clopotelor, ca o chemare smerită spre casa Domnului.