Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Sfinte al lui Dumnezeu; iar cântarea amvonului o rostește preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzește; sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceștia îi preaslăvește cu dumnezeiască puterea Ta și nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruiește, bisericilor Tale, preoților și tot poporului Tău. Că toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Tine, Părintele luminilor, și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

De dulceața gurii tale celei sfințite se îndulcește Biserica și de focul râvnei tale se minunează cetele cerești, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învățături ale părinților celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoașterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat slava Ta mai presus de ceruri. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-l pomenești pe el?