Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, într-o vreme și un loc care aveau să-i hrănească deopotrivă pasiunea pentru știință și pentru culoare. A urmat studii strălucite de medicină și științe naturale la București, devenind medic și cercetător, dar toată viața a pictat cu o ardere neostoită, ca dintr-o chemare lăuntrică. În prima parte a operei sale a zugrăvit peisaje și naturi statice de o vibrație colorată aparte, pentru ca în ultimii ani să ajungă la un limbaj propriu, expresionist și aproape totemic, inspirat de motivele covoarelor și scoarțelor oltenești. Ochii-simbol și semnele arhaice care-i străbat pânzele târzii au făcut din el un creator singular, greu de așezat într-o școală. S-a stins la București la 27 iulie 1962, iar adevărata sa recunoaștere a venit postum, odată cu marile expoziții care i-au dezvăluit forța. Astăzi este socotit unul dintre cei mai originali pictori români ai secolului XX.