Se spune că, la Nașterea Mântuitorului, o stea nouă s-a aprins pe cer și a mers înaintea unor înțelepți din răsărit, până i-a adus la iesle. Nu i-a dus la palate, ci la un staul sărac. De atunci bătrânii spun că steaua adevărată nu te poartă spre unde e strălucire multă, ci spre unde s-a născut o mare bunătate — și că cine merge după lumina cea bună ajunge întotdeauna la o smerenie, nu la o mărire.