Un stăpân, plecând în călătorie, a împărțit slugilor sale talanți: unuia cinci, altuia doi, altuia unul. Cei dintâi au lucrat și i-au înmulțit, dar cel cu un singur talant, de frică, l-a îngropat în pământ. Când s-a întors stăpânul, i-a lăudat pe cei ce au rodit și l-a mustrat pe cel ce și-a ascuns darul. Nu i s-a cerut mai mult decât primise, ci doar să nu-l lase nefolosit. Fiecare am primit ceva, fie mult, fie puțin; iar înaintea lui Dumnezeu nu se cântărește mărimea darului, ci osteneala de a-l face să rodească.

Știai că la Mănăstirea Neamț a viețuit în veacul al optsprezecelea Cuviosul Paisie de la Neamț, care a adunat ucenici din multe neamuri și a trezit din nou dragostea pentru rugăciunea inimii și pentru Filocalie?

Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta pacatele oamenilor, ca un bun si iubitor de oameni, treci cu vederea toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta, si ma invredniceste sa ma impartasesc, fara de osanda, cu dumnezeiestile, preaslavitele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine, nu spre osanda, nici spre adaugirea pacatelor, ci spre curatie si sfintire si spre dobandirea vietii si imparatiei ce va sa fie, spre zid si ajutor, spre izgonirea celor potrivnici si spre pierderea greselilor mele celor multe; ca Tu esti Dumnezeul milei si al indurarilor si al iubirii de oameni si Tie slava inaltam, impreuna si Tatalui si Duhului Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.