S-a născut la 16 august 1815 la Becchi, lângă Castelnuovo, în Piemont, Italia, într-o familie de țărani săraci, rămânând orfan de tată de mic. Hirotonit preot în 1841 la Torino, a fost cutremurat de mulțimea tinerilor săraci și părăsiți ai orașului industrial și și-a închinat viața lor. A întemeiat „oratoriile”, locuri de joacă, învățătură, meserie și rugăciune, iar în 1859 a pus bazele Societății Saleziene, așezând la temelia educației „metoda preventivă” întemeiată pe rațiune, religie și bunătate iubitoare. A crescut generații întregi de tineri prin muncă, credință și blândețe, ferindu-i de pedeapsă și câștigându-i prin iubire. A murit la 31 ianuarie 1888, la Torino, și a fost canonizat în 1934.

Cerul roșu-sânge din „Strigătul” a fost multă vreme socotit pură invenție a angoasei, dar unii cercetători leagă acele culori de erupția vulcanului Krakatoa din 1883, care a colorat apusurile din Europa luni întregi. Munch însuși a notat că, plimbându-se la asfințit, cerul s-a făcut deodată roșu ca sângele și a simțit un strigăt nesfârșit trecând prin natură.

Puccini a murit înainte de a termina ultima sa operă, Turandot; finalul a fost completat de Alfano după note rămase de compozitor. La premiera din 1926, dirijorul Toscanini s-a oprit la locul în care Puccini lăsase condeiul jos, a pus baghetă jos și a spus: „Aici s-a oprit maestrul.”