S-a născut la 8 septembrie 1841 la Nelahozeves, un sat pe Vltava, la nord de Praga, fiul unui hangiu și măcelar. Muzician de adâncă credință catolică, a ajuns celebru cu ajutorul lui Johannes Brahms, care i-a recomandat „Dansurile slave” unui editor, deschizându-i drumul spre recunoașterea europeană. Între 1892 și 1895 a condus Conservatorul Național din New York, iar din impresiile lumii noi a izvorât Simfonia a IX-a „Din Lumea Nouă”, alături de Cvartetul „American”. Din durerea pierderii primilor săi copii s-a născut monumentalul „Stabat Mater”, mărturie a suferinței transfigurate prin rugăciune. A rămas până la capăt legat de folclorul boem și de rădăcinile sale țărănești. A murit la 1 mai 1904, la Praga.

Dacă stelele ar apărea doar o singură noapte la o mie de ani, cum ar mai crede și adora oamenii, și cum ar păstra, timp de multe generații, amintirea cetății lui Dumnezeu ce le-a fost arătată!

Pe patul de moarte, Bruegel a cerut soției sale să ardă câteva desene satirice — de teamă că inscripțiile lor prea ascuțite ar putea atrage necazuri familiei rămase în urmă.