Diapazonul modern folosește nota La de deasupra lui do central acordată la 440 Hz, standard adoptat internațional în 1955 și confirmat de ISO în 1975. Multe orchestre europene acordă însă mai sus, la 442 sau chiar 443 Hz, pentru un sunet mai strălucitor.

O privighetoare cânta noapte de noapte în grădina unui neguțător, iar el, nesătul, a prins-o și a închis-o într-o colivie de aur, ca s-o aibă numai pentru el. Dar pasărea a tăcut. Zi după zi aurul strălucea, însă cântecul murise. Într-un târziu neguțătorul a deschis ușița. Privighetoarea a zburat în copacul din care fusese luată și îndată și-a revărsat iar cântul în noapte. Așa a aflat omul că unele frumuseți cântă doar în libertate.

Constable a folosit puncte și pete de alb pur aplicate peste culoare pentru a sugera scânteierea luminii pe frunze și apă, tehnică pe care contemporanii ironici au poreclit-o zăpada lui Constable. Ceea ce părea neglijent în epocă a devenit, retrospectiv, unul dintre cele mai proaspete efecte de plein air din pictura engleză.