O ceașcă de ceai iubită de o familie s-a spart într-o zi în cioburi mărunte. În loc s-o arunce, un meșter bătrân a lipit bucățile cu lac amestecat cu pulbere de aur, după datina numită kintsugi. Când a înapoiat-o, crăpăturile nu mai erau ascunse, ci străluceau ca niște vine de lumină. „De ce ai arătat rănile?” a întrebat stăpâna. „Fiindcă și rănile fac parte din povestea ei”, a răspuns meșterul, „iar ceea ce a fost vindecat cu grijă e mai frumos decât ceea ce n-a fost niciodată atins.” Și inima omului, lipită cu răbdare și iubire, poate ajunge mai frumoasă tocmai acolo unde a fost cândva frântă.

Litografia „Cascadă” (1961) a lui Escher se bazează pe triunghiul imposibil descris de matematicianul Roger Penrose și tatăl său Lionel în 1958. Apa pare să curgă etern la vale și totuși revine sus, punând în mișcare o roată de moară printr-o iluzie de perspectivă pură, fără niciun truc de umbră.

Frescele exterioare ale mănăstirilor din nordul Moldovei, precum Voroneț, Sucevița, Humor și Moldovița, sunt un caz rar în arta europeană: pictura acoperă integral fațadele exterioare ale bisericilor. Faptul că aceste culori au rezistat sub cerul liber peste cinci secole, în ciuda ploilor și înghețurilor, rămâne parțial un mister pentru specialiști.