O privighetoare cânta noapte de noapte în grădina unui neguțător, iar el, nesătul, a prins-o și a închis-o într-o colivie de aur, ca s-o aibă numai pentru el. Dar pasărea a tăcut. Zi după zi aurul strălucea, însă cântecul murise. Într-un târziu neguțătorul a deschis ușița. Privighetoarea a zburat în copacul din care fusese luată și îndată și-a revărsat iar cântul în noapte. Așa a aflat omul că unele frumuseți cântă doar în libertate.