Tradiții / Gastronomie

Shashmaqam (șase maqam-uri) este un corpus muzical clasic din orașele Buhara și Samarkand, alcătuit din șase suite complexe ce îmbină muzica, poezia sufi (ghazaluri de Rumi, Hafez, Navoi) și dansul de curte. Tradiția era transmisă exclusiv oral de la maestru la discipol pe parcursul a zeci de ani de ucenicie. UNESCO l-a înscris în 2003 pe Lista Patrimoniului Imaterial, recunoscându-l drept una dintre cele mai sofisticate forme de expresie muzicală din lumea islamică medievală.

Sumalak este un desert tradițional preparat exclusiv de femei în noaptea dinaintea Nowruz-ului prin fierberea grăunțelor de grâu încolțit timp de 12-24 de ore continuu într-un cazan uriaș, în timp ce femeile cântă, povestesc și se roagă pe rând, veghind focul toată noaptea. Pietrele rotunde aruncate în cazan (ca să nu se lipească) fac ca prepararea sumalak-ului să fie atât o activitate culinară, cât și una rituală și socială. Se crede că cerealele încolțite aduc sănătate și fertilitate, iar cel care găsește o piatră în porția sa va fi binecuvântat cu un an bogat.

Khoja sunt urmașii misionar-învățați ai primilor predicatori islamici veniți în Asia Centrală, care au păstrat secole de-a rândul o identitate distinctă, endogamică, combinând erudiția religioasă cu comerțul pe Drumul Mătăsii. Tradiția păstrării genealogiilor (shajara) sub formă de manuscrise de familie, certificate de descendență profetică, este un obicei viu documentat etnografic în orașele Buhara, Samarkand și Khiva. Aceste documente genealogice sunt prezentate la ceremonii de nuntă și de înmormântare ca dovezi ale statutului sacru al familiei.