Suflet

Frumosul este adevăr, adevărul frumusețe — atât știi pe pământ și atât ți-e de ajuns să știi.

Fericirea nu stă în a fi bogat, ci în legătura dintre inimă și inimă, și în felul în care privim lumea din jur.

Fericirea nu se află undeva departe, deasupra noastră; e chiar aici, în noi, dacă doar am ști să o vedem.

Ca să fii tu însuți fericit și să dai fericire, trebuie să găsești pacea în tine.

Cultivă obiceiul de a fi recunoscător pentru fiecare lucru bun care îți vine și de a mulțumi neîncetat.

Frumusețea este scrisul de mână al lui Dumnezeu, o cale de-a lungul drumului.

Niciodată nu vine dimineața fără să ne aducă ceva, chiar dacă rutina obișnuinței ne face să nu o mai vedem.

Prețul oricărui lucru este cantitatea de viață pe care o dai în schimbul lui.

Am adormit și am visat că viața este bucurie. M-am trezit și am văzut că viața este slujire. Am slujit și am înțeles că slujirea este bucurie.

Recunoștința pentru bunurile primite este mai mare decât bunurile însele.

Bucuria de a trăi este singura fericire adevărată; totul se cuprinde în ea.

Dacă vrei să fii fericit, fii.

Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștită este inima noastră până ce se va odihni întru Tine.

Cântă și mergi înainte.

Munca este iubire făcută vizibilă.

Cu cât te sapă mai adânc durerea, cu atât mai multă bucurie poți cuprinde.

Limpede vezi numai cu inima. Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi.

În mijlocul iernii am descoperit în sfârșit că era în mine o vară de neînvins.

Un ucenic a venit la bătrânul din pustie și l-a întrebat cum poate dobândi liniștea inimii. Bătrânul i-a întins un vas plin de apă tulbure și i-a zis să aștepte. După o vreme, mâlul s-a așezat la fund și apa s-a limpezit. „Vezi?”, i-a spus, „nu ai făcut nimic decât să stai liniștit.” Când încetăm să tulburăm mereu apa gândurilor, adevărul se limpezește de la sine.

Un om ținea de mulți ani ură pe un vecin și purtea supărarea ca pe o piatră grea. Un părinte bătrân l-a pus să care într-un sac câte o piatră pentru fiecare om pe care nu-l ierta. După câteva zile abia se mai mișca sub povară. „Așa apasă și ura pe suflet”, i-a zis bătrânul. Iertarea nu-l ușurează pe cel iertat, ci mai întâi pe cel care iartă.

Un bunic i-a spus nepotului că în pieptul fiecărui om se luptă doi lupi: unul al mâniei, invidiei și urii, celălalt al blândeții, iubirii și păcii. „Și care lup învinge?”, a întrebat copilul. Bătrânul a zâmbit: „Cel pe care îl hrănești.” În fiecare zi alegem cu ce ne hrănim inima.

Un bogat a venit la un înțelept și s-a plâns că nimic nu-l mai bucură. Înțeleptul l-a dus la fereastră și l-a întrebat ce vede. „Oameni”, a răspuns bogatul. Apoi i-a arătat o oglindă: „Dar aici?” „Doar pe mine.” „Fereastra și oglinda sunt amândouă din sticlă, dar oglinda are un strat de argint. De cum ai pus argintul înainte, ai încetat să-i mai vezi pe ceilalți.” Bogăția orbește când ne întoarce privirea numai spre noi.

Un profesor a umplut un pahar cu ceai unui musafir care voia să învețe, dar a turnat mai departe până s-a revărsat pe masă. „Se varsă!”, a strigat omul. „Așa e și mintea ta”, i-a răspuns gazda, „plină de păreri. Cum să torn ceva nou într-un pahar deja plin?” Ca să înveți cu adevărat, trebuie mai întâi să te golești de trufia de a ști totul.

Un om a găsit o comoară ascunsă într-un ogor și, de bucurie, a vândut tot ce avea ca să cumpere acel ogor. Vecinii îl credeau nebun că se lipsește de toate. Dar el știa ce ascunde pământul acela. Cine a găsit lucrul cel de preț dă cu bucurie tot ce e mai mărunt pentru el.

Un pescar sărac se odihnea la umbră după ce prinsese cât îi trebuia pentru o zi. Un negustor bogat l-a mustrat că nu muncește mai mult ca să-și cumpere corăbii și să se îmbogățească. „Și apoi?”, a întrebat pescarul. „Apoi te-ai odihni liniștit la umbră”, a zis negustorul. „Dar tocmai asta fac și acum”, a zâmbit pescarul. Fericirea nu stă în cât aduni, ci în a ști când ai destul.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân de ce, deși se ostenește atâta, nu simte pace. Bătrânul a arătat spre o roată care se învârtea repede și zbura noroi în toate părțile. Apoi a atins-o și a oprit-o. „Când mintea se învârte fără oprire, împroașcă totul în jur. Oprește-o și noroiul se așază.” Smerenia începe atunci când încetăm să ne mai fugărim gândurile.

Nastratin Hogea căuta noaptea o cheie sub felinar. Un trecător l-a ajutat, apoi l-a întrebat unde o pierduse. „În casă”, a răspuns Hogea. „Atunci de ce o cauți afară?” „Pentru că afară e lumină.” Adesea căutăm fericirea acolo unde ne e mai la îndemână, nu acolo unde am pierdut-o cu adevărat.

Doi călugări călătoreau și au ajuns la un râu unde o femeie nu putea trece. Cel mai bătrân a luat-o în brațe și a dus-o pe malul celălalt. Ore întregi cel tânăr a mocnit că a atins o femeie, până n-a mai răbdat și l-a mustrat. „Eu am lăsat-o pe mal acum ceva vreme”, i-a răspuns bătrânul, „tu însă o mai porți și acum.” Povara nu e fapta trecută, ci gândul care refuză s-o lase.

Un împărat a poruncit să fie găsit cel mai mulțumit om din țară și să i se ceară cămașa, ca leac pentru tristețea lui. Slujitorii au căutat mult și au aflat în sfârșit un om cu adevărat fericit. Dar când au vrut să-i ia cămașa, au văzut că omul acela nu avea nicio cămașă. Cine e împăcat cu sine nu duce lipsă de nimic.

Un om a venit la un părinte plângându-se că altul l-a vorbit de rău. Bătrânul l-a pus să spargă o pernă de pene în vânt, apoi să adune fiecare pană înapoi. „Nu se poate”, a zis omul. „Așa e și cu vorba grea aruncată despre altul”, i-a răspuns bătrânul. Mai bine păzim gura decât să încercăm zadarnic să strângem înapoi ce am risipit.