Oameni

Guglielmo Marconi s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia, fiul unui gentleman rural italian și al unei irlandeze din familia Jameson, și a manifestat încă din adolescență o fascinație profundă pentru lucrările lui Hertz și Maxwell. La numai 21 de ani a reușit să transmită semnale fără fir pe o distanță de câțiva kilometri la moșia tatălui său, iar în 1896 a obținut în Anglia primul brevet mondial pentru telegrafie fără fir. Punctul culminant al carierei sale a venit în 1901, când a transmis primul semnal radio transatlantic, de la Cornwall la Newfoundland — o distanță de peste 3.200 de kilometri — schimbând radical perspectivele comunicației globale. A primit în 1909 Premiul Nobel pentru Fizică, împărțit cu Karl Ferdinand Braun, și a continuat până la moartea sa, survenită la 20 iulie 1937 la Roma, să exploreze aplicații noi ale undelor radio, inclusiv radar și radiotelefonie pe microunde.

Have I done the world good, or have I added a menace?

Marconi era pe nava Lusitania în momentul în care a fost scufundată în 1915, dar a supraviețuit pentru că se afla pe un alt vapor în acea zi; în schimb, tocmai aparatura sa Marconi de pe Titanic a permis lansarea apelului de ajutor care a salvat circa 700 de vieți în 1912.

Rudolf Diesel s-a născut la 18 martie 1858 la Paris, din părinți germani, și a trăit o copilărie marcată de greutăți: la izbucnirea războiului franco-german din 1870, familia a fost expulzată din Franța, iar tânărul Rudolf a fost trimis la rude în Germania pentru a-și continua studiile. La Munchen a devenit protejatul inginerului Carl von Linde și a dobândit o pregătire tehnică și teoretică solidă, care l-a condus la o idee revoluționară: un motor cu ardere internă în care aprinderea combustibilului să fie produsă exclusiv prin căldura compresiei aerului, fără niciun sistem de aprindere electrică. Brevetat în 1892 și demonstrat practic în 1897 la Augsburg cu o eficiență termică fără precedent, motorul Diesel a schimbat transportul, agricultura și industria la nivel mondial. A dispărut în noaptea de 29 septembrie 1913 de pe vaporul Dresden, în Canalul Mânecii; trupul său a fost găsit zece zile mai târziu, iar împrejurările morții — sinucidere sau crimă — au rămas învăluite în mister.

Diesel a proiectat motorul său cu gândul la combustibili vegetali: în discursul de la Expoziția Mondială din Paris din 1900, a prezentat un motor funcționând cu ulei de arahide, anticipând cu o sută de ani mișcarea combustibililor bio.

Karl Friedrich Benz s-a născut pe 25 noiembrie 1844 în Mühlburg (astăzi parte din Karlsruhe), Germania, și a crescut cu visul de a crea un vehicul autopropulsat. În 1885 a construit și a testat primul automobil practic cu motor cu ardere internă — un triciclu cu motor pe benzină, cunoscut sub numele de Motorwagen —, pentru care a primit patent în 1886. El a inventat totodată mai multe componente esențiale ale automobilului, printre care aprinderea electrică, bujia și ambreiajul. Soția sa, Bertha Benz, a realizat în 1888 prima călătorie lungă cu automobilul, demonstrând lumii întregi valoarea invenției soțului ei. Benz a trăit să vadă vehiculul cu motor devenind mijlocul dominant de transport, iar numele său supraviețuiește astăzi în brandul Mercedes-Benz; s-a stins din viață pe 4 aprilie 1929, la Ladenburg, la vârsta de 84 de ani.

Bertha Benz, soția inventatorului, a întreprins în august 1888 prima călătorie lungă cu automobilul din istorie — 106 km de la Mannheim la Pforzheim — fără știrea soțului ei, demonstrând în mod practic că invenția este utilă și fiabilă.

Alexandre Gustave Eiffel s-a născut pe 15 decembrie 1832 la Dijon, Franța, și a absolvit École Centrale des Arts et Manufactures din Paris în 1855, specializându-se în construcții metalice. A fondat propria companie de inginerie în 1866 și a realizat lucrări remarcabile, printre care podul de la Bordeaux și structura metalică interioară a Statuii Libertății (1879). Opera sa cea mai celebră rămâne Turnul Eiffel, construit pentru Expoziția Universală din 1889 la Paris, un simbol mondial al îndrăznelii inginerești. După retragerea din inginerie, s-a dedicat studiului aerodinamicii și meteorologiei, construind primul laborator aerodinamic din Franța. A murit pe 27 decembrie 1923, la Paris, la vârsta de 91 de ani.

Turnul Eiffel a fost criticat violent de scriitori și artiști parizieni înainte de construire — Guy de Maupassant mânca zilnic la restaurantul de la baza turnului deoarece acolo era singurul loc din Paris de unde nu-l putea vedea.

Ferdinand Adolf August Heinrich, Graf von Zeppelin, s-a născut pe 8 iulie 1838 la Konstanz, Baden, Germania, într-o familie de nobili. A urmat o carieră militară de lungă durată, servind ca ofițer prusac și observând pentru prima dată un zbor cu balonul în 1863, pe durata Războiului Civil American. După pensionarea sa în 1890, și-a dedicat toate resursele și energia construirii dirijabilelor rigide cu cadru metalic — aeronavele care îi poartă astăzi numele. Primul zbor al dirijabilului LZ-1 a avut loc pe 2 iulie 1900, deasupra Lacului Constanța, deschizând era navigației aeriene cu aeronave mari. A murit pe 8 martie 1917, la Charlottenburg, aproape de Berlin, la vârsta de 78 de ani, înainte de a vedea înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial.

Zeppelin și-a văzut primul zbor cu balonul nu în Europa, ci în America — la Saint Paul, Minnesota, în 1863, în timpul Războiului Civil American, unde se afla ca observator militar.

Wilhelm Conrad Röntgen s-a născut pe 27 martie 1845 la Lennep, în Prussia (astăzi Remscheid, Germania), și și-a petrecut copilăria în Olanda, unde familia sa s-a mutat când era mic. A obținut doctoratul în fizică la Universitatea din Zürich și a predat la mai multe universități germane, inclusiv la Würzburg, unde a realizat, pe 8 noiembrie 1895, descoperirea care l-a nemuritor: razele X, un tip de radiație electromagnetică ce poate traversa materia opacă. Descoperirea sa a revoluționat medicina și fizica, aducându-i, în 1901, primul Premiu Nobel pentru Fizică acordat vreodată. Exemplar în integritatea sa, Röntgen a refuzat să breveteze descoperirea, considerând că beneficiile ei aparțin întregii omeniri, și a donat banii premiului Nobel universității. S-a stins din viață pe 10 februarie 1923, la München, la vârsta de 77 de ani.

Prima radiografie din istorie — realizată pe 22 decembrie 1895 — îi aparține soției sale, Anna Bertha Ludwig; văzând oasele propriei mâini, ea a exclamat: «Am văzut moartea mea.»

George Stephenson s-a născut pe 9 iunie 1781 la Wylam, Northumberland, Anglia, într-o familie săracă de mineri, crescând fără educație formală și muncind de la vârstă fragedă în mine de cărbune. Prin autodidacticism și perseverență remarcabilă, a ajuns inginer și a construit în 1814 prima sa locomotivă, Blücher, pentru mina de la Killingworth. A proiectat și construit prima cale ferată publică cu tracțiune cu aburi din lume — linia Stockton–Darlington (1825) —, iar locomotiva sa Rocket, construită împreună cu fiul său Robert, a câștigat în 1829 concursul de la Rainhill, atingând viteza record de 58 km/h. Considerat pe bună dreptate «părintele căilor ferate», Stephenson a fondat în 1847 Instituția Inginerilor Mecanici și a murit pe 12 august 1848, la Tapton House, lângă Chesterfield, la vârsta de 67 de ani.

George Stephenson nu a știut să citească și să scrie decât după vârsta de 18 ani — a urmat lecții de alfabetizare plătite din economiile lui — și totuși a ajuns unul dintre cei mai mari ingineri ai epocii sale.

Johannes Gutenberg s-a născut în jurul anului 1400 la Mainz, în Sfântul Imperiu Roman, într-o familie burgheză cu legături în comerțul cu metale prețioase și textile. Meșteșugar cu experiență în prelucrarea metalelor, el a combinat mai multe tehnici existente — presa cu șurub, aliajele metalice și cerneala pe bază de ulei — pentru a inventa sistemul de tipărire cu litere mobile din metal, care a permis reproducerea cărților în tiraje mari și la cost redus. Opera sa capitală, Biblia cu 42 de rânduri (Biblia Gutenberg), tipărită în jurul anului 1455, este considerată primul volum european tipărit cu litere mobile și una dintre cele mai frumoase cărți produse vreodată. Din nefericire, Gutenberg a pierdut controlul atelierului său în favoarea creditorului Johann Fust printr-un proces în 1455, rămânând fără mijloacele materiale ale invenției sale. A murit pe 3 februarie 1468 la Mainz, iar invenția sa a transformat ireversibil civilizația umană, deschizând calea Reformei, Renașterii și răspândirii cunoașterii în masă.

Detaliile biografice despre Gutenberg sunt în mare parte nesigure — nici data exactă a nașterii sale nu este cunoscută — și el însuși nu a semnat nicio carte tipărită; identitatea sa ca inventator al tiparului a fost reconstruită din documente de proces și mărturii indirecte.

Alfred Nobel s-a născut la 21 octombrie 1833 în Stockholm, Suedia, într-o familie de ingineri și inventatori. A studiat chimia la Paris și Sankt Petersburg, devenind un cercetător prolific cu 355 de brevete înregistrate de-a lungul vieții. Este cel mai cunoscut pentru inventarea dinamitei (1867), descoperire care i-a adus o avere considerabilă, dar și epitetul neplăcut de «negustor al morții» din presa vremii. Tulburat de moștenirea distructivă pe care risca să o lase lumii, a redactat un testament prin care a destinat cea mai mare parte a averii sale fondării unor premii anuale pentru cei care aduc cele mai mari beneficii omenirii. A murit la 10 decembrie 1896 la San Remo, Italia, lăsând în urmă una dintre cele mai prestigioase distincții din istoria civilizației.

Ziua în care două corpuri de armată se vor putea anihila reciproc într-o singură secundă, toate națiunile civilizate se vor îngrozi de război și vor da drumul armatelor lor.

În 1888, un ziar francez a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel în locul celui al fratelui său Ludvig, numindu-l «negustorul morții». Se crede că această lectură șocantă l-a determinat pe Nobel să-și revizuiască testamentul și să fondeze premiile care îi poartă numele.

George Westinghouse s-a născut la 6 octombrie 1846 în Central Bridge, New York, într-o familie cu tradiție mecanică. La vârsta de 22 de ani a inventat frâna cu aer comprimat pentru trenuri (1869), o inovație care a revoluționat siguranța feroviară și a fost impusă prin lege pe toate căile ferate americane în 1893. A fost un susținător înflăcărat al curentului alternativ, colaborând cu Nikola Tesla și combătând direct pe Thomas Edison în «războiul curenților». A fondat compania Westinghouse Electric și a obținut în total 360 de brevete, punând bazele a 61 de companii. A murit la 12 martie 1914, lăsând o amprentă durabilă asupra industriei electrice și a transporturilor moderne.

Westinghouse a câștigat contractul pentru iluminarea Expoziției Mondiale din Chicago (1893) cu curent alternativ, demonstrând lumii întregi superioritatea sistemului AC față de curentul continuu promovat de Edison.

Nicolaus August Otto s-a născut la 10 iunie 1832 în Holzhausen, Nassau, Germania, și a crescut fără studii tehnice formale, lucrând ca negustor înainte de a se consacra ingineriei. Fascinat de motoarele cu gaz, a construit în 1876 primul motor cu ardere internă în patru timpi funcțional, principiu cunoscut astăzi în toată lumea drept «ciclul Otto». Deși ciclul fusese descris teoretic anterior de inginerul francez Alphonse Beau de Rochas, Otto a fost primul care l-a pus în practică cu succes, revoluționând transportul și industria mondială. În recunoașterea contribuției sale, Universitatea din Würzburg i-a acordat în 1882 un doctorat onorific. A murit la 26 ianuarie 1891 la Köln, lăsând în urmă fundamentul pe care s-a construit era automobilului.

Nicolaus Otto nu a absolvit nicio școală tehnică sau universitate de inginerie — a fost în esență autodidact, lucrând ca reprezentant comercial înainte de a deveni inventatorul care a schimbat lumea.

Wilhelm Maybach s-a născut la 9 februarie 1846 în Heilbronn, Württemberg, Germania, și a rămas orfan de mic, fiind crescut de o instituție de binefacere unde a descoperit ingineria. A lucrat timp de decenii alături de Gottlieb Daimler, devenind mintea proiectantă din spatele celor mai revoluționare motoare și automobile ale epocii, inclusiv primul Mercedes (1900–1901). A inventat carburatorul cu cameră de plutitor (1893), o inovație esențială care a permis alimentarea eficientă cu benzină a motoarelor cu ardere internă. La Expoziția de Automobile de la Paris din anii 1890, presa franceză i-a acordat titlul suprem de «Roi des Constructeurs» — Regele Constructorilor. După moartea lui Daimler, a fondat împreună cu fiul său compania proprie Maybach-Motorenbau, producând motoare pentru dirijabile și automobile de lux până la moartea sa, la 29 decembrie 1929.

Primul automobil Mercedes — denumit astfel după fiica unui client important al lui Daimler — a fost proiectat integral de Wilhelm Maybach și a dominat săptămâna curselor de la Nisa în 1901, câștigând toate probele la care a participat.

Igor Ivanovici Sikorsky s-a născut la 25 mai 1889 la Kiev, în Imperiul Rus, într-o familie intelectuală — tatăl său era profesor de psihologie, iar mama medic cu pasiune pentru Leonardo da Vinci. Încă din tinerețe a visat să construiască mașini de zbor, iar în 1913 a realizat primul avion cu patru motoare din lume, «Le Grand». Emigrat în Statele Unite după Revoluția Rusă, a fondat Sikorsky Aero Engineering Corporation în 1923 și a construit celebrele hidroavioane Pan American Clipper. Gloria sa supremă a venit în 1939, când a pilotat personal prototipul elicopterului VS-300, punând bazele elicopterului modern de serie. A murit la 26 octombrie 1972 în Easton, Connecticut, venerat ca pionier al aviației și ca om de o profundă credință ortodoxă și umanism.

Adevărul în politică este opțional — adevărul în inginerie este obligatoriu.

Sikorsky era un creștin ortodox profund devotat și a scris o meditație teologică intitulată «The Invisible Encounter» (Întâlnirea nevăzută), reflectând că misiunile de salvare ale elicopterului — ajungând acolo unde nu poate ajunge altcineva — reprezentau pentru el cea mai înaltă împlinire a muncii sale.

Louis Blériot s-a născut la 1 iulie 1872 în Cambrai, Franța, și a studiat ingineria la École Centrale des Arts et Manufactures din Paris. Și-a câștigat mai întâi averea fabricând faruri și accesorii pentru automobile, apoi a investit totul în pasiunea sa pentru aviație, experimentând zeci de prototipuri și suferind numeroase accidente. La 25 iulie 1909, la bordul monoplanuului său Blériot XI echipat cu un motor de 25 de cai putere, a traversat Canalul Mânecii de la Calais la Dover în aproximativ 37 de minute, primul zbor motorizat peste această apă care desparte continentele. Performanța i-a adus premiul de 1.000 de lire sterline oferit de ziarul Daily Mail și l-a transformat dintr-un inventator necunoscut în cel mai celebru aviator al lumii. Compania sa a produs peste 800 de aparate de zbor înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, iar el a murit la 2 august 1936 la Paris, onorat ca erou național.