Credință

Rugăciunea este respirația sufletului; rugăciunea este hrana noastră duhovnicească.

Când ești bolnav, gândește-te că prin boală te curățește Domnul, ca aurul în cuptor.

Am iubit chiar și suferința, pentru că prin ea am aflat pe Dumnezeu.

Fii mulțumitor lui Dumnezeu pentru toate, și în necazuri, și în bucurii.

Când te rogi, Dumnezeu te ascultă; când citești Scriptura, Dumnezeu îți vorbește.

Cunoașterea lui Dumnezeu vine prin rugăciune, iar rugăciunea se învață prin pocăință.

Iubirea nu poate suferi pierderea niciunui om, și de aceea se roagă pentru toți.

Credința nu se ceartă, credința se trăiește.

Adevărata credință se cunoaște în vremea încercărilor.

Necazul cel mai mare este să nu ai necazuri, căci atunci uiți de Dumnezeu.

Mânca-v-ar raiul să vă mănânce!

Pocăința este ușa prin care intri din nou în casa Tatălui.

Frumusețea va mântui lumea.

Dacă Dumnezeu nu există, totul este îngăduit.

Iubește toată zidirea lui Dumnezeu, și întregul, și fiecare fir de nisip.

Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște.

Există în fiecare om un gol în formă de Dumnezeu, pe care nimic din lume nu-l poate umple.

Cred în creștinism așa cum cred că soarele a răsărit: nu doar pentru că îl văd, ci pentru că prin el văd totul.

Nu există oameni obișnuiți. Niciodată nu ai vorbit cu un simplu muritor.

Scopul rugăciunii nu este de a-L schimba pe Dumnezeu, ci de a mă schimba pe mine.

Credința este puterea de a rămâne credincios unui lucru pe care l-ai văzut cândva ca fiind adevărat, în ciuda dispozițiilor schimbătoare.

Îngerii pot zbura pentru că se iau pe ei înșiși cu ușurință.

Cel ce voiește să urmeze Domnului Hristos în cruce, acela trebuie să poarte crucea cu răbdare și bucurie.

Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu fără de ispite, și fără de ispite nu se cunoaște purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Toate necazurile și strâmtorările au trebuință de răbdare; căci răbdarea este maica mângâierii și o putere care se naște din lărgimea inimii.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!

Nu este cu putință, nu, nu este cu putință ca cel ce viețuiește cu dreaptă credință și în osteneli să fie părăsit vreodată.

Furtuna nu ține veșnic, nici încercările nu vor rămâne pururea; deci așteaptă și rabdă, căci după iarnă vine primăvara și după noapte răsare lumina.

Cel ce se lipsește de plăcerile trupești cu bucurie și rabdă necazurile cu mulțumire, acela și-a făcut din răbdare o comoară nefurată.

Când te lovește un necaz neașteptat, adu-ți aminte de Dumnezeu, Care îngăduie cu iconomie toate, și nu te vei tulbura de întâmplare.