Credință

„Iartă și ție ți se va ierta; dăruiește și ție ți se va dărui.”

„Ferește-te de a întrista pe cineva, ci mângâie inimile întristate cu cuvânt bun.”

„Firea omenească a fost zidită spre a se împărtăși de bunătatea lui Dumnezeu prin iubire.”

Rugăciunea este ridicarea minții și a inimii către Dumnezeu, întru lauda și mulțumirea către El, și cererea celor de trebuință pentru suflet și pentru trup.

Lucrul de căpetenie este să stai înaintea lui Dumnezeu cu mintea în inimă și să stai așa neîncetat, ziua și noaptea, până la sfârșitul vieții.

Coboară-te cu mintea în inimă și acolo stai înaintea feței Domnului, pretutindenea de față, atotvăzător și înlăuntrul tău.

Rugăciunea este maica tuturor virtuților, căci le naște și le hrănește pe toate.

Rugăciunea este oglinda sporirii duhovnicești; privește în ea și vei vedea în ce stare se află sufletul tău.

Închide-ți mintea în cuvintele rugăciunii și silește-te s-o aduci înapoi de câte ori se depărtează.

Rugăciunea lui Iisus se săvârșește cu luare-aminte, fără grabă, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu.

Pomenirea lui Iisus să se unească cu suflarea ta și atunci vei cunoaște folosul liniștirii.

Isihia este lepădarea gândurilor și liniștirea cugetării, ca marea neatinsă de vânt.

Cu numele lui Iisus biciuiește-i pe cei potrivnici, căci nu este armă mai puternică nici în cer, nici pe pământ.

Nu fii nici mult-vorbitor, nici iscoditor la rugăciune, ca să nu-ți risipești mintea căutând cuvinte multe.

Cel ce s-a învrednicit să vadă în ce chip îi este mintea la vremea rugăciunii, acela cunoaște liniștea inimii.

Sârguiește-te să intri în cămara cea dinlăuntru a ta și vei vedea cămara cea cerească, căci una și aceeași sunt, și printr-o singură intrare le vezi pe amândouă.

Iubește tăcerea mai mult decât viața, căci ea te învață tainele pe care limba nu le poate rosti.

Cel ce a aflat rugăciunea neîncetată a aflat pe însuși Dumnezeu, iar cel ce s-a lipsit de ea s-a lipsit de toate.

Prin trezvie și rugăciune neîncetată se curățește mintea și se face luminoasă spre vederea lui Dumnezeu.

Adună-ți mintea împrăștiată în afară și adu-o înlăuntrul inimii, care este cel dintâi organ trupesc al puterii cugetătoare.

Dobândește pacea lăuntrică și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.

Scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, iar rugăciunea și trezvia ne sunt mijloacele.

Când mintea și inima sunt unite în rugăciune și gândurile nu se risipesc, atunci se încălzește inima de o căldură duhovnicească.

A ține mintea în iad și a nu deznădăjdui este calea celui ce se roagă în vreme de ispită.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt tânjește după El și, plângând, Îl caută în rugăciune.

Cel ce se roagă pentru vrăjmași curând va cunoaște harul, iar cel ce iubește pe vrăjmași a ajuns aproape de Dumnezeu.

Rugăciunea îl păzește pe om de păcat, căci mintea ocupată cu Dumnezeu nu are vreme pentru gândurile cele rele.

Calea către Dumnezeu trece prin pocăință, iar rugăciunea curată se naște din inima zdrobită și smerită.

În rugăciunea numelui lui Iisus omul stă cu toată ființa sa înaintea lui Dumnezeu cel viu.

Nu vă neliniștiți pentru nimic, ci lăsați totul în mâinile lui Dumnezeu prin rugăciune, și pacea Lui va veni în voi.