Carte

Știai că cea mai tradusă carte din lume este Biblia, disponibilă integral sau parțial în peste 3.000 de limbi? Nicio altă carte nu a fost tălmăcită în atâtea graiuri ale pământului.

Știai că Biblia lui Gutenberg, tipărită pe la 1455, a fost prima carte importantă produsă în Europa cu litere mobile? Ea a marcat începutul erei tiparului, care avea să răspândească lectura în întreaga lume.

Știai că înainte de inventarea tiparului, cărțile erau copiate de mână de călugări în mănăstiri, uneori ani întregi pentru un singur volum? Aceste manuscrise, împodobite cu miniaturi și inițiale aurite, se numeau manuscrise iluminate.

Știai că una dintre cele mai frumoase cărți scrise de mână este „Cartea din Kells”, un manuscris irlandez cu cele patru Evanghelii, realizat în jurul anului 800? Bogăția desenelor sale a fost socotită atât de uimitoare, încât o legendă spunea că ar fi fost făcută de îngeri.

Știai că a doua carte a „Poeticii” lui Aristotel, despre comedie, s-a pierdut și nu a mai fost găsită niciodată? Din marele filosof grec ne-a rămas doar prima parte, despre tragedie, iar cea despre râs rămâne una dintre cele mai celebre cărți pierdute din istorie.

Știai că marea Bibliotecă din Alexandria, cea mai vestită bibliotecă a Antichității, a fost distrusă treptat, iar odată cu ea s-au pierdut mii de suluri cu opere care nu au mai ajuns niciodată până la noi? Multe scrieri ale autorilor antici le cunoaștem azi doar din titlu.

Știai că de-a lungul istoriei au existat numeroase episoade de cărți arse public, ca formă de cenzură? Prin foc s-a încercat de multe ori ștergerea ideilor care nu conveneau puterii, însă cărțile cu adevărat însemnate au supraviețuit adesea în copii ascunse.

Știai că multe cărți care azi sunt considerate capodopere au fost cândva interzise? Cenzura le-a scos din biblioteci și din librării, dar tocmai interdicția le-a sporit deseori faima și dorința oamenilor de a le citi.

Știai că unul dintre cele mai lungi romane din lume este „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust, cu peste 3.000 de pagini și aproximativ un milion și jumătate de cuvinte? A fost menționat chiar și în Cartea Recordurilor ca cel mai lung roman.

Știai că există cărți-miniatură atât de mici încât încap pe vârful unui deget și pot fi citite doar cu lupa? Bibliofilii le colecționează cu pasiune, iar unele dintre cele mai mici au dimensiuni de doar câțiva milimetri.

Știai că unele dintre cele mai mari cărți tipărite din lume au pagini de peste un metru înălțime și trebuie ridicate de mai mulți oameni pentru a fi răsfoite? Ele sunt adevărate obiecte de artă, expuse mai degrabă decât citite.

Știai că basmul „Scufița Roșie” are variante mult mai vechi și mai aspre decât cea cunoscută azi? În unele versiuni populare, povestea se termină trist, iar finalul fericit cu vânătorul a fost adăugat mai târziu, în special de Frații Grimm.

Știai că basmul „Cenușăreasa” are sute de variante răspândite în culturi de pe tot globul? Una dintre cele mai vechi versiuni cunoscute vine din China, cu multe secole înainte de povestea europeană cu pantoful de cristal.

Știai că cititorii vechi obișnuiau să scrie note pe marginile cărților, numite marginalii? Aceste însemnări de mână ne dezvăluie azi ce gândeau oamenii de acum sute de ani și sunt prețuite de cercetători ca mici ferestre spre trecut.

Știai că dedicațiile din fața cărților au o istorie veche, când autorii își închinau operele unor regi sau nobili în speranța protecției și a sprijinului bănesc? Cu timpul, dedicația a devenit un gest cald, adresat celor dragi.

Știai că basmele au fost multă vreme povești spuse seara, la gura sobei, mai ales pentru adulți, nu doar pentru copii? Abia mai târziu au ajuns considerate literatură pentru cei mici, păstrându-și însă tâlcurile adânci ascunse sub aparența simplă.

Știai că formula „a fost odată ca niciodată”, cu care încep basmele românești, are corespondente în aproape toate limbile lumii? Ea are rolul de a scoate ascultătorul din timpul obișnuit și de a-l duce într-un tărâm în care totul este cu putință.

Știai că multe povești pentru copii care par simple ascund înțelepciuni vechi de mii de ani? Sub chipul unor animale, prinți sau vrăjitoare, basmele vorbesc despre curaj, bunătate și răbdare, învățături transmise din generație în generație.

Întotdeauna mi-am imaginat că Paradisul va fi un fel de bibliotecă.

Dintre toate instrumentele omului, cel mai uimitor este, fără îndoială, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului său. Cartea însă este o prelungire a memoriei și a imaginației.

Dintre toate lumile create de om, cea mai puternică este lumea cărților.

Cărțile nu-ți dăruiesc fericirea, dar în tăcere te aduc înapoi la tine însuți.

Lectura se află la pragul vieții spirituale; ne poate călăuzi spre ea, dar nu o alcătuiește.

O carte este un cimitir mare în care, pe cele mai multe morminte, nu se mai poate citi numele șters.

Un cititor citește mii de vieți înainte de a muri. Omul care nu citește niciodată trăiește o singură viață.

Ferește-te de a-i dicta ceva autorului; încearcă să devii chiar el. Fii tovarășul și complicele său de lucru.

O carte cu adevărat bună mă învață mai mult decât s-o citesc doar. Trebuie curând s-o pun deoparte și să încep să trăiesc după povața ei. Ceea ce am început citind, trebuie să duc mai departe făptuind.

Câte un om și-a început o eră nouă a vieții sale de la citirea unei cărți.

Nu poți deschide o carte fără a învăța ceva.

Cărțile sunt prietenii cei mai liniștiți și mai statornici; sunt sfetnicii cei mai accesibili și mai înțelepți, și cei mai răbdători dascăli.