Carte

Știai că grecii au adus o schimbare uriașă preluând alfabetul fenician? Ei au folosit unele semne pentru a nota, pentru întâia oară, și vocalele — pas fără de care scrisul nostru de astăzi n-ar fi cu putință.

Știai că alfabetul chirilic, folosit și în vechile cărți românești, poartă numele Sfântului Chiril, care, împreună cu fratele său Metodie, a lucrat în veacul al IX-lea la scrierea limbilor slave?

Știai că, mai vechi decât chirilica, a fost alfabetul glagolitic — cel dintâi alfabet slav — cu litere rotunjite și împletite ca niște desene? El a fost întocmit pentru a se putea tălmăci cărțile sfinte pe înțelesul popoarelor slave.

Știai că Johannes Gutenberg nu a inventat scrisul tipărit din nimic? Ideea lui de geniu, în jurul anului 1450 la Mainz, a fost tiparul cu litere metalice mobile: fiecare literă turnată separat putea fi reașezată la nesfârșit pentru pagini noi.

Știai că adevărata invenție a lui Gutenberg a fost matrița de turnat litere? Cu ajutorul ei putea produce rapid mii de caractere identice dintr-un aliaj de plumb, staniu și antimoniu, care se topea ușor și se răcea repede.

Știai că Gutenberg s-a inspirat din presele de struguri și de ulei ale vremii? Presa lui de tipar apăsa uniform hârtia peste literele înmuiate în cerneală, la fel cum teascul storcea rodul viței de vie.

Știai că Biblia lui Gutenberg se numește și „Biblia cu 42 de rânduri”? Numele vine de la cele 42 de rânduri tipărite pe fiecare coloană, iar din cele circa 180 de exemplare tipărite prin 1455 se mai păstrează astăzi câteva zeci.

Știai că Gutenberg a rămas fără invenția lui? Un proces pierdut cu finanțatorul său, Johann Fust, i-a luat atelierul și tiparnițele, iar celebrul tipograf a murit fără să se fi îmbogățit din munca sa.

Știai că se numesc „incunabule” cărțile tipărite în primii ani ai tiparului, până în anul 1500? Cuvântul vine din latinescul „incunabula”, care înseamnă „leagăn” ori „scutece” — adică zorii, pruncia tiparului.

Știai că primele cărți tipărite imitau cu grijă manuscrisele scrise de mână? Tipografii lăsau spații goale pentru ca artiștii să deseneze mai apoi, cu mâna, inițialele înflorate și ornamentele colorate.

Știai că tiparnița s-a răspândit uluitor de repede în Europa? La numai câteva decenii de la Gutenberg existau ateliere tipografice în peste 200 de orașe, iar milioane de cărți circulau acolo unde înainte fuseseră doar rare manuscrise.

Știai că tiparul cu litere mobile a apărut în China cu vreo patru veacuri înaintea lui Gutenberg? Meșterul Bi Sheng a creat, în jurul anului 1040, caractere mobile din lut ars, în vremea dinastiei Song.

Știai că litera mobilă din lut a chinezilor era greu de folosit pentru scrierea lor? Mia de semne diferite ale limbii chineze făceau metoda anevoioasă, așa că vechea xilogravură — tiparul de pe plăci de lemn — a rămas multă vreme mai la îndemână.

Știai că cea mai veche carte tipărită cu litere metalice mobile care s-a păstrat este coreeană? Este culegerea budistă „Jikji”, tipărită în anul 1377, cu 78 de ani înaintea Bibliei lui Gutenberg.

Știai că din vestitul „Jikji” coreean s-a mai păstrat doar a doua parte? Singurul exemplar rămas se află astăzi la Biblioteca Națională a Franței, la Paris, departe de pământul unde a fost tipărit.

Știai că cea mai veche carte tipărită datată din lume este budistă? „Sutra Diamantului”, tipărită în China prin xilogravură în anul 868, poartă limpede scrisă data facerii ei și s-a păstrat până azi.

Știai că tipograful venețian Aldus Manutius a inventat, pe la 1501, cartea de buzunar? Micul format „octavo”, ușor de purtat, a scos cartea din bibliotecile grele și a dus-o mai aproape de cititorul de rând.

Știai că literele cursive, aplecate, au fost turnate întâi tot în atelierul lui Aldus Manutius? Ele imitau scrisul de mână elegant al cancelariilor italiene și încăpeau mai multe pe o pagină, ieftinind cartea.

Știai că virgula așa cum o știm astăzi a fost statornicită de tiparnița lui Aldus Manutius? Colaboratorul său, Pietro Bembo, a contribuit la fixarea semnelor de punctuație moderne, care au trecut apoi în toate limbile.

Știai că semnul editurii lui Aldus Manutius era un delfin încolăcit pe o ancoră? El purta deviza „Festina lente” — „Grăbește-te încet” — îndemn la lucru temeinic, fără pripă.

Știai că diaconul Coresi este întemeietorul cărții tipărite în limba română? La Brașov, în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, el a scos numeroase cărți, contribuind la așezarea limbii române ca limbă de carte bisericească.

Știai că prima carte tipărită pe pământ românesc a apărut la 1508? Este „Liturghierul” ieromonahului Macarie, tipărit în limba slavonă în Țara Românească, în vremea domnitorului Radu cel Mare.

Știai că prin tipăriturile lui Coresi limba română a început să înlocuiască slavona în biserică? „Întâmpinarea românilor” cu cartea în graiul lor a fost un pas uriaș spre luminarea și unitatea neamului.

Știai că Antim Ivireanul, mitropolitul cărturar, era georgian de neam? Venit de departe și ajuns tipograf de mare faimă în Țara Românească, el a tipărit cărți în română, greacă, slavonă, ba chiar și în arabă și georgiană.

Știai că Antim Ivireanul a fost și un neîntrecut gravor și meșter de litere? El își săpa singur matrițele și înfrumuseța cărțile cu gravuri, ridicând tiparul românesc la o rară frumusețe.

Știai că Biblia de la București, din 1688, este prima tipărire integrală a Sfintei Scripturi în limba română? Numită și „Biblia lui Șerban Cantacuzino”, ea a fost o piatră de temelie pentru limba română literară.

Știai că Biblia de la 1688 a apărut sub domnitorul Șerban Cantacuzino, dar a fost isprăvită sub urmașul său? La marea lucrare au trudit cărturari precum frații Radu și Șerban Greceanu, tălmăcind și îngrijind textul sfânt.

Știai că primele „gazete” tipărite regulat au apărut la începutul veacului al XVII-lea? Cea considerată cel dintâi ziar din lume, „Relation”, a fost tipărită în Strasbourg în jurul anului 1605, deschizând drumul presei.

Știai că cea dintâi lege a drepturilor de autor din lume a fost „Statutul Reginei Ana”? Adoptată în Anglia în anul 1710, ea recunoștea pentru întâia oară că autorul, nu doar tipograful, are drept asupra scrierii sale.

Știai că primele ziare românești au apărut abia în anul 1829? „Curierul românesc” al lui Ion Heliade Rădulescu la București și „Albina românească” a lui Gheorghe Asachi la Iași au deschis vremea presei în limba română.