Artă

Nicolae Tonitza este renumit pentru felul aparte în care picta ochii copiilor: pete întunecate, mari și adânci, fără reflexe punctuale, care par să privească dintr-o altă lume. Această manieră a devenit atât de personală încât astăzi un „copil de Tonitza” se recunoaște dintr-o privire. Blândețea și tristețea din acei ochi au făcut din portretele lui de copii adevărate embleme.

Pe lângă pensulă, Tonitza a mânuit și condeiul: a fost un critic de artă și publicist activ, scriind cronici și pamflete în presa vremii. Vederea i s-a deteriorat grav spre sfârșitul vieții, ceea ce a făcut ca ultimii ani să fie deosebit de dureroși pentru un om care trăia prin ochi. A murit în 1940, lăsând o operă marcată de tandrețe și de culori calde.

Un copil trebuie pictat cu inima, nu numai cu ochii.