Cu una sau două nopți înainte de nuntă, femeile din familie și prietenele miresei se adună pentru o ceremonie separată în care aplică motive decorative din henna pe mâinile și picioarele viitoarei mirese, însoțind gestul de cântece de mireasă și dans. În tradiția turcă, mireasa plânge ritual în această seară ca semn al despărțirii de casa părintească, iar soacra mare aprinde o lumânare roșie și îi pune henna în palmă. Ritualul marchează tranziția femeii de la statutul de fată la cel de nevastă și întărește legăturile dintre femeile din cele două familii.

Sânzienele sunt și zâne bune ale câmpului; se credea că în noaptea lor florile capătă putere de leac și că roua strânsă atunci vindecă și înfrumusețează. Fetele se spălau cu roua Sânzienelor, ca să fie sănătoase tot anul.

Carnavalul de la Veneția umple orașul de măști tăcute și veșminte de altădată, unde chipul se ascunde și toți devin, pentru câteva zile, egali sub farmecul jocului. Măștile venețiene, lucrate cu migală, poartă în ele misterul unui oraș plutind pe apă.