În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, noaptea Sfântului Andrei, se credea că lupii, strigoii și duhurile rele au putere maximă. Femeile ungeau ușile și geamurile cu usturoi pentru a alunga strigoii, iar fetele practicau diverse ghicitori pentru a-și afla ursita. În unele zone, tinerii se adunau la priveghiuri colective numite Andreiele, unde se povesteau legende și se jucau jocuri de inițiere. Sfântul Andrei este considerat și patronul României.

În familiile mexicane și mexicano-americane, prepararea tamalelor la sfârșitul lui decembrie este un ritual familial transmis din generație în generație, în care femeile (și bărbații) se adună pentru tamalada, o sesiune colectivă de pregătire a tamalelor. Tradiția are rădăcini în obiceiurile aztece precolumbiene, în care tamalele erau ofrande pentru zei în timpul sărbătorilor de iarnă. Astăzi, împărtășirea muncii și a rețetelor familiale într-o tamalada este un act de transmitere culturală și consolidare a legăturilor de familie.

Borangicul, firul subțire tras din gogoșile viermilor de mătase crescuți în casă, se țesea în ștergare și marame ușoare ca aerul. Marama de borangic, purtată pe cap de neveste, era mândria femeii și semn al gospodăriei cu dud în curte.