Nunta se încheia adesea cu „jocul găinii” și cu învelirea miresei: nășica îi scotea vălul de fată și îi lega pe cap năframa ori conciul de nevastă. Din clipa aceea, tânăra nu mai era copila casei părintești, ci gospodină în rândul femeilor măritate din sat.

La Epifanie (6 ianuarie), în tradiția religioasă franceză, preoții sfințesc apele râurilor și mărilor într-o ceremonie numită bénédiction des eaux. În unele comunități din sudul Franței, credincioșii coboară în apa rece pentru a fi binecuvântați și a purifica trupul și sufletul la începutul anului. Tradiția îmbină elemente creștine cu practici mai vechi de venerare a apelor purificatoare.

Sigi este cea mai importantă ceremonie a poporului Dogon, celebrată o dată la 60 de ani (legată de ciclul orbital al stelei Sirius, așa cum îl calculează astronomia dogonă tradițională). Ceremonia durează șapte ani și traversează succesiv toate satele Dogon de pe faleza Bandiagara, implicând crearea unor măști gigantice de lemn (imina na), dansuri rituale și recitarea poveștii creației în limbajul secret Sigi-so. Ultimul Sigi a avut loc între 1967 și 1973; următorul este așteptat în jurul anului 2027.