La comunitățile inuite din Arctica canadiană, căsătoria era marcată în mod tradițional printr-un festin comunitar în care mirele oferea mâncare (focă, mors, caribu) întregii comunități ca semn al capacității sale de a întreține o familie. Prietenii și rudele schimbau daruri, iar noua pereche era integrată oficial în rețeaua de relații extinse de supraviețuire. În comunitățile tradiționale, unele căsătorii implicau și aranjamente de partaj temporar al soției, o practică de solidaritate articulată social, nu sentimental.