Walkabout este o practică tradițională de inițiere a tinerilor băieți aborigeni care părăsesc comunitatea și trăiesc singuri în natură timp de șase luni până la un an, urmând rutele sacre ale strămoșilor lor totemici. Tânărul trebuie să supraviețuiască folosind exclusiv cunoștințele transmise oral de bătrânii tribului și să comunice cu spiritele locurilor sacre. La întoarcere, este recunoscut ca bărbat adult și primește dreptul de a participa la ceremoniile rezervate bărbaților.

În Filipine, la petrecere se dansează „dansul banilor”: oaspeții prind pe hainele mirilor bancnote, în timp ce cei doi se rotesc, adunând astfel un mic dar pentru începutul vieții împreună. Se mai eliberează și doi porumbei albi, dorindu-le pace și iubire pe cât de lungă va fi calea lor.

În Ardeal, feciorii însurați formau anual o ceată cu reguli stricte, condusă de un vătaf (căpitan), care organiza activitățile sociale ale tinerilor nemăritați: colindele de iarnă, jocul duminical, petrecerile de la crâșmă și supravegherea moralei satului. Intrarea în ceată era un ritual de inițiere socială, marcând trecerea de la copilărie la statutul de bărbat matur apt de căsătorie. Instituția cetei de feciori era un mecanism de socializare și control comunitar specific spațiului ardelenesc.