Descântecul este un ritual terapeutic tradițional, practicat de femei bătrâne cu cunoștințe de medicină populară (descântătoare, babe, vraci), care rostesc texte poetice rimate — descântece — pentru a vindeca boli, a îndepărta deochiul (ochiul rău) sau a descânta de dragoste, frică sau alte rele. Ritualul implică și gesturi simbolice (stropirea cu apă, trecerea bolnavului prin cercuri, arderea de plante aromatice). Corpusul descântecelor românești a fost studiat de etnologii B.P. Hasdeu și G. Dem. Teodorescu, fiind considerată una dintre cele mai vechi forme de literatură orală românească.