Rugăciune
Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare (de mulțumire după Dumnezeiasca Împărtășire) Mulțumesc Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, păcătosul, ci părtaș a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăși cu Preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfricoșătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele puteri, spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică, spre desăvârșirea înțelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru. Și așa, ieșind dintru această viață întru nădejdea vieții celei veșnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.
— Sfântul Vasile cel Mare
Din același raft

Alte picături din Credință

Rugăciune · Credință
Arătatu-te-ai, Înţeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos şi ca un sfeşnic pururea luminos al Lumii, strălucit-ai în lume prin mucenicie, fericite şi ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuiască pe noi.
Citește tot →
Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie
Un citat · Credință
„Nimic nu ne face să semănăm așa de mult cu Dumnezeu ca facerea de bine.”
Sf. Ioan Gură de Aur
Poveste cu tâlc · Credință
Un pustnic primea în chilia lui pe oricine bătea la ușă, fie ziua, fie noaptea. Un frate l-a întrebat cum de nu se supără de atâta tulburare. Bătrânul a zis: „Când deschid ușa unui străin, mi se pare că Îl primesc pe Hristos însuși, căci El a spus: străin am fost și M-ați primit. Cum să mă supăr, când vine Domnul în casa mea?”
Citește tot →
din Pateric