Lebăda de pe cer, cu aripile întinse de-a lungul Căii Laptelui, a fost — spun grecii — un prieten care și-a plâns tovarășul căzut din înalt. S-a scufundat de atâtea ori după el în apele adânci, până când zeii, înduioșați de o prietenie mai tare decât moartea, l-au făcut pasăre și l-au ridicat pe boltă. Iată o prietenie care nu s-a oprit nici la marginea vieții — și de aceea zboară acum printre stele.

Știai că aureola de aur din jurul capului sfinților din icoane se numește nimb și închipuie lumina necreată, slava lui Dumnezeu care strălucește prin cel sfânt? Ea nu este un obiect purtat pe cap, ci semnul harului care îl luminează pe cel înfățișat.

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!