Poveste cu tâlc
Lebăda de pe cer, cu aripile întinse de-a lungul Căii Laptelui, a fost — spun grecii — un prieten care și-a plâns tovarășul căzut din înalt. S-a scufundat de atâtea ori după el în apele adânci, până când zeii, înduioșați de o prietenie mai tare decât moartea, l-au făcut pasăre și l-au ridicat pe boltă. Iată o prietenie care nu s-a oprit nici la marginea vieții — și de aceea zboară acum printre stele.
— mit grecesc
Din același raft

Alte picături din Credință

Rugăciune · Credință
Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea în rugăciuni neadormită și în folosințe nădejde neschimbată, mormântul și moartea nu au ținut-o. Că, precum este Maica Vieții, la viață a mutat-o Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei pururea fecioresc.
Citește tot →
Cântare liturgică (troparul/condacul praznicului)
Poveste cu tâlc · Credință
Zicea avva Antonie: „Vine vremea când oamenii vor înnebuni, și când vor vedea pe cineva că nu este nebun, se vor scula asupra lui, zicând: Tu ești nebun, pentru că nu este asemenea nouă.” Învățătura: apoftegma prevestește vremurile în care nebunia va fi socotită înțelepciune și dreapta socoteală va fi prigonită ca rătăcire.
Citește tot →
din Pateric
Poveste cu tâlc · Credință
Un frate l-a întrebat pe avva Antonie: „Ce să păzesc ca să plac lui Dumnezeu?” Bătrânul a răspuns: „Oriunde vei merge, să ai pe Dumnezeu înaintea ochilor; orice vei face, să ai mărturia Sfintelor Scripturi; și în orice loc vei ședea, să nu te miști degrabă. Pe aceste trei păzește-le.” Frica de Dumnezeu, cuvântul cel scris și statornicia țin sufletul pe calea mântuirii.
Citește tot →
din tradiția monahală