Lebăda de pe cer, cu aripile întinse de-a lungul Căii Laptelui, a fost — spun grecii — un prieten care și-a plâns tovarășul căzut din înalt. S-a scufundat de atâtea ori după el în apele adânci, până când zeii, înduioșați de o prietenie mai tare decât moartea, l-au făcut pasăre și l-au ridicat pe boltă. Iată o prietenie care nu s-a oprit nici la marginea vieții — și de aceea zboară acum printre stele.
— mit grecesc