Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței. Deci, învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Nu voi tăcea a spune pururea puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, nevrednicul; că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

În Mira, sfinte, sfințitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ți-ai pus sufletul pentru poporul tău și ai mântuit pe cei nevinovați din moarte. Pentru aceasta te-ai sfințit, ca un mare cunoscător al harului lui Dumnezeu.