Un om cobora din Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari, care l-au lăsat abia viu la marginea drumului. Au trecut pe lângă el un preot și un levit, dar au întors capul și au mers mai departe. A venit însă un samaritean, dintr-un neam disprețuit, și, făcându-i-se milă, i-a legat rănile, l-a urcat pe dobitocul său și a plătit pentru îngrijirea lui. Nu cel ce știa Legea s-a arătat aproapele, ci cel ce a avut inimă miloasă. Aproapele nostru nu este cel de un neam cu noi, ci oricine are nevoie de mila noastră astăzi.

Știai că Mănăstirea Neamț a fost din vechime o vatră de învățătură și de carte, cu un scriptoriu vestit, unde călugării copiau și împodobeau manuscrise ce s-au răspândit în toată lumea ortodoxă?

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.