Pe scaun în cer, pe mânz pe pământ fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, ai primit lauda îngerilor și cântarea pruncilor, care strigau Ție: Bine ești cuvântat Cel ce vii să chemi pe Adam!

Se povestește că, în nopțile senine, Ciobanul cel bătrân număra stelele ca pe oi și zicea că fiecare are numele ei, deși nouă ni se par toate la fel. „Cerul nu ține socoteala mulțimii, spunea el, ci a fiecăreia în parte. Dacă una singură ar lipsi, s-ar vedea golul. Așa e și cu oamenii: nimeni nu e un număr, ci un nume — și lipsa oricăruia lasă un gol pe care numai el îl putea umple.

Știai că în icoane nu se pictează umbre și nici o singură sursă de lumină dinafară? Chipurile par luminate din lăuntru, pentru că icoana înfățișează lumea preschimbată de har, unde Dumnezeu Însuși este Lumina, iar întunericul nu mai are loc.