Se povestește că, în nopțile senine, Ciobanul cel bătrân număra stelele ca pe oi și zicea că fiecare are numele ei, deși nouă ni se par toate la fel. „Cerul nu ține socoteala mulțimii, spunea el, ci a fiecăreia în parte. Dacă una singură ar lipsi, s-ar vedea golul. Așa e și cu oamenii: nimeni nu e un număr, ci un nume — și lipsa oricăruia lasă un gol pe care numai el îl putea umple.