George Bacovia, pe numele adevărat George Andone Vasiliu, s-a născut pe 4/17 septembrie 1881 la Bacău, în familia unui comerciant, și a ales pseudonimul din dragostea față de orașul natal. A trăit o viață marcată de fragilitate sufletească și o sensibilitate extremă față de peisajele mohorâte ale provinciei românești, pe care le-a transpus în versuri de o forță unică. Debutând cu volumul Plumb în 1916, a impus în literatura română un simbolism propriu, inconfundabil prin monotonie, dezolare și culori stinse. A primit Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie în 1925 și, împreună cu Tudor Arghezi, Premiul Național pentru poezie în 1934. S-a stins din viață pe 22 mai 1957 la București, lăsând o operă care continuă să tulbure și să fascineze cititorii.

Înainte de a ajunge sol al țarului, Nicolae Milescu a suferit o pedeapsă cruntă în Moldova: domnitorul Ștefăniță Lupu i-a poruncit să i se taie nasul, pentru implicare într-o conspirație politică — mutilare care, totuși, nu i-a oprit ascensiunea diplomatică și intelectuală.

Știai că Salvador Dalí își regla ceasul dormitului cu un truc numai de el știut? Ținea în mână o cheie metalică deasupra unei farfurii și ațipea în fotoliu; când somnul îi desfăcea degetele, cheia cădea cu zgomot și îl trezea numaidecât, prinzând astfel imaginile de la marginea visului. Metoda o împrumutase, spunea el, de la vechii călugări și pictori.