Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, fiul unui țăran, și a cunoscut din copilărie viața grea a câmpiei muntene. A debutat în 1942 și s-a impus definitiv cu romanul Moromeții (1955), o frescă monumentală a satului românesc în fața presiunilor istoriei, considerată capodopera prozei românești postbelice. A continuat să scrie cu curaj și luciditate sub regimul comunist, publicând în 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, un roman despre condiția intelectualului în fața terorii totalitare. A fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească, exercitând o influență formativă asupra literaturii române contemporane. A murit în împrejurări neelucidate pe 16 mai 1980 la Mogoșoaia, la scurtă vreme după apariția ultimului său roman.

Zarul a fost aruncat.

Michelangelo a desenat pentru tânărul nobil Tommaso de’ Cavalieri o serie de foi de o rafinamente extraordinară, numite desene de prezentare, gândite nu ca schițe de lucru, ci ca opere finite dăruite în semn de prietenie. Printre ele se numără compoziții mitologice precum răpirea lui Ganimede și pedeapsa lui Tityos. Erau lucrate cu cretă cu o migală rar întâlnită în epocă.