Născut în satul Calapodești din Moldova, într-o familie de credincioși simpli, tânărul Alexandru Constantin Luchian a fost atras de mic către viața de rugăciune. A intrat în viața monahală și s-a nevoit la Mănăstirea Neamț, apoi a plecat la Sfântul Munte Athos, unde s-a alăturat obștii românești ce avea să întemeieze Schitul Prodromu, luând numele de Antipa. Mai târziu a fost trimis în Rusia pentru strângerea de ajutoare, iar cea din urmă parte a vieții și-a petrecut-o în deplină nevoință și rugăciune neîncetată la Mănăstirea Valaam, unde era cinstit ca mare rugător isihast. Purtător al rugăciunii lui Iisus și al unei adânci smerenii, a adormit în pace la Valaam în anul 1882. Este cinstit deopotrivă de Biserica Ortodoxă Română și de cea Rusă, fiind unul dintre puținii sfinți români canonizați și în tradiția rusească.

El Greco folosea figuri neobișnuit de alungite, cu trupuri parcă întinse și lumini fosforescente. Un oftalmolog a lansat cândva ipoteza că suferea de astigmatism, dar teoria a fost respinsă: dacă vederea i-ar fi distorsionat totul, ar fi pictat și pânza deformat, deci alungirea era o alegere stilistică deliberată, spirituală.

Enescu a inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani si a dat primul concert public la 5 ani; la 7 ani a fost admis la Conservatorul din Viena, devenind unul dintre cei mai tineri studenti acceptati vreodata in acea institutie.