Acvatinta, tehnica ce dă gravurilor lui Goya acele câmpuri largi de umbră catifelată, se obține presărând praf de rășină pe placa de cupru și încălzind-o, astfel încât acidul mușcă printre granulele topite. Goya a fost printre primii mari maeștri care au exploatat acvatinta pentru efecte dramatice de lumină și beznă, nu doar decorative.

Ana Blandiana, al cărei nume real este Otilia-Valeria Coman, s-a născut la 25 martie 1942 la Timișoara, fiică a unui preot greco-catolic arestat de regimul comunist, experiență care i-a marcat profund viața și opera. A studiat filologie la Cluj și a debutat poetic în reviste de tineret, devenind rapid una dintre cele mai importante voci lirice ale generației sale. Sub comunism, poezia și eseistica sa au reprezentat o formă de rezistență morală și civică, iar unele din versurile ei au fost cenzurate sau interzise de autorități. A fondat împreună cu soțul său, scriitorul Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, un proiect de memorie națională de mare importanță. Opera sa a fost recunoscută internațional prin numeroase premii, culminând cu Premiul Prințesa de Asturias pentru Literatură în 2024.

Se povestește că, în ceasul morții, a spus celor din jur: „Bătălia e în toi — bateți în tobe, nu vestiți moartea mea”, ca vitejia oștenilor să nu slăbească.