Antonio Vivaldi s-a născut la 4 martie 1678 la Veneția, fiul unui violonist profesionist de la orchestra Sfintei Mărci, și a învățat vioara de la propriul tată. A fost hirotonit preot în 1703, dobândind porecla de Il Prete Rosso, Preotul Roșu, din pricina părului său roșcat, dar a renunțat curând la celebrarea liturghiei din cauza unei afecțiuni pulmonare cronice. Cea mai mare parte a vieții profesionale și-a dedicat-o predării viorii și dirijatului orchestrei dintr-un orfelinat pentru fete din Veneția, Ospedale della Pietà, unde lucrările sale erau interpretate la cel mai înalt nivel. A compus peste 500 de concerte și a perfecționat forma concertului solistic în trei mișcări; ciclul Anotimpurile rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări din întreaga muzică barocă. A murit în sărăcie la Viena pe 28 iulie 1741, uitat de lume, redescoperit abia în secolul XX.

Cronicarul otoman l-a numit „cel mai viteaz și mai ager dintre principii creștini”, o mărturie rară de prețuire venită din tabăra adversă.

Știai că, atât de sărac încât nu-și permitea hârtie, Ramanujan își scria descoperirile pe o tăbliță de ardezie și ștergea cu cotul, notând doar rezultatele într-un caiet ferfeniță? Din India, i-a trimis o scrisoare plină de formule năucitoare matematicianului englez G. H. Hardy, care la început a crezut că e o farsă, apoi a înțeles că are în față un geniu ce „trebuia să fie adevărat, fiindcă nimeni n-ar fi avut imaginația să-l inventeze”.