John Locke s-a născut pe 29 august 1632 în Wrington, Somerset, Anglia, în familia unui avocat puritan, și a studiat la Christ Church, Oxford, unde a descoperit filosofia, medicina și știința naturală. A elaborat cea mai influență teorie empiristă a cunoașterii din secolul al XVII-lea, susținând că mintea umană este la naștere o tabula rasa, iar cunoașterea provine exclusiv din experiență. Prin cele Două tratate despre guvernarea civilă (1689) și Scrisoarea despre toleranță (1689), a pus bazele liberalismului politic modern, afirmând că oamenii se nasc liberi și egali, cu drepturi naturale la viață, libertate și proprietate, iar puterea statului derivă din consimțământul celor guvernați. Silit să se exileze în Olanda din cauza tensiunilor politice, a revenit în Anglia după Revoluția Glorioasă din 1688, ale cărei principii le anticipase în scrierile sale. A murit pe 28 octombrie 1704, în Essex, în vreme ce prietena sa, Lady Damaris Masham, îi citea din Psalmi.

În scrierea „Despre suflet și înviere” a înfățișat o convorbire cu sora sa muribundă, Sfânta Macrina, pe care o numește „dascălul” său — o „Fedră creștină” în care înțelepciunea vine de la o femeie sfântă.

Cea mai mare fericire a vieții este certitudinea că suntem iubiți.