S-a născut la 3 martie 1904, la București, în România. A studiat filosofia și dreptul la București, apoi a urmat cursuri la Paris, la Sorbona și la École des Hautes Études, formându-se ca filosof, sociolog și economist. A făcut parte din strălucita generație interbelică grupată în jurul lui Nae Ionescu și a fost un colaborator apropiat al lui Dimitrie Gusti în cercetările sociologice ale satului românesc. Opera sa cea mai cunoscută, „Dimensiunea românească a existenței”, caută să deslușească felul aparte în care poporul român trăiește ființa și lumea. Arestat de regimul comunist și condamnat în 1948, a îndurat temnița cu o rară demnitate, ocrotindu-și tovarășii de suferință. A murit la 28 octombrie 1952, în închisoarea de la Aiud, rămânând în amintire ca mărturisitor.

Dacă vrei să construiești o corabie, nu-i chema pe oameni să adune lemn și nu le împărți sarcini, ci învață-i să tânjească după marea nesfârșită și largă.

Monet a continuat să picteze seria "Nufărilor" chiar și după ce cataracta îi distorsionase grav percepția culorilor — unele tablouri din această perioadă au tonuri roșiatice și maronii, nu albăstrii, reflectând exact ceea ce vedea el prin ochii bolnavi.