Se spune că dușmanii lui Pericle îl atacau cu pietre pe stradă, iar el continua să-și vadă de treabă în liniște; seara, sclavul său purta o torță până acasă la cel care aruncase cu pietre, în semn de bună-cuviință.

Știai că Ernest Shackleton, după ce vasul „Endurance” i-a fost strivit de ghețuri, a traversat împreună cu cinci oameni peste 1.300 de kilometri de ocean înfuriat într-o barcă de salvare, ca să ajungă la insula Georgia de Sud? Toți cei 28 de oameni ai expediției au supraviețuit, fără nicio pierdere omenească.

Fiodor Ivanovici Tiutcev s-a născut la 5 decembrie 1803 în gubernia Oriol, Rusia, și a murit la 27 iulie 1873 la Țarskoe Selo. A intrat în serviciul diplomatic rus în 1822, petrecând 22 de ani la München și Torino, unde a asimilat profund filosofia romantică germană, în special pe Schelling. Poezia sa, laconică și de o densitate filosofică rară, explorează polaritățile existenței — zi și noapte, ordine și haos, natură și conștiință umană — și îl plasează, alături de Pușkin și Lermontov, printre cei mai mari poeți lirici ruși ai secolului al XIX-lea. Deși recunoscut târziu de marele public, a fost profund admirat de Tolstoi, Turgheniev și Fet pentru originalitatea și profunzimea viziunii sale.