Guglielmo Marconi s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia, fiul unui gentleman rural italian și al unei irlandeze din familia Jameson, și a manifestat încă din adolescență o fascinație profundă pentru lucrările lui Hertz și Maxwell. La numai 21 de ani a reușit să transmită semnale fără fir pe o distanță de câțiva kilometri la moșia tatălui său, iar în 1896 a obținut în Anglia primul brevet mondial pentru telegrafie fără fir. Punctul culminant al carierei sale a venit în 1901, când a transmis primul semnal radio transatlantic, de la Cornwall la Newfoundland — o distanță de peste 3.200 de kilometri — schimbând radical perspectivele comunicației globale. A primit în 1909 Premiul Nobel pentru Fizică, împărțit cu Karl Ferdinand Braun, și a continuat până la moartea sa, survenită la 20 iulie 1937 la Roma, să exploreze aplicații noi ale undelor radio, inclusiv radar și radiotelefonie pe microunde.

Biograful său Eginhard povestește că împăratul, deși stăpânea multe limbi și prețuia peste măsură învățătura, ținea sub pernă table de scris ca să deprindă a alcătui slove, dar a început prea târziu spre a izbuti pe deplin.

Nimic nu crește la umbra unui copac mare.