S-a născut la 15 noiembrie 1891 la Heidenheim, în sudul Germaniei, și s-a distins încă din Primul Război Mondial prin curaj și iscusință tactică, fiind decorat cu cel mai înalt ordin de vitejie. În al Doilea Război Mondial a comandat trupele germane din nordul Africii, unde manevrele sale rapide și îndrăznețe i-au adus porecla de „Vulpea Deșertului” și respectul chiar al adversarilor. A fost socotit un comandant onorabil, ferindu-se de fărădelegile ce pătau alte fronturi. Bănuit de legături cu complotul din iulie 1944 împotriva lui Hitler, i s-a impus să-și ia singur viața spre a-și cruța familia. A murit prin otrăvire silită la 14 octombrie 1944, iar regimul a ascuns adevărul, dându-i funeralii de stat.

Seria „La Tauromaquia”, apărută în 1816, cuprinde 33 de gravuri dedicate istoriei și artei coridei. Spre deosebire de „Caprichos” sau „Dezastrele”, ea nu are miză politică ori satirică: Goya, el însuși mare pasionat de tauromahie, redă aici momente de curaj și de moarte în arenă cu o admirație aproape documentară.

Ana Blandiana, al cărei nume real este Otilia-Valeria Coman, s-a născut la 25 martie 1942 la Timișoara, fiică a unui preot greco-catolic arestat de regimul comunist, experiență care i-a marcat profund viața și opera. A studiat filologie la Cluj și a debutat poetic în reviste de tineret, devenind rapid una dintre cele mai importante voci lirice ale generației sale. Sub comunism, poezia și eseistica sa au reprezentat o formă de rezistență morală și civică, iar unele din versurile ei au fost cenzurate sau interzise de autorități. A fondat împreună cu soțul său, scriitorul Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, un proiect de memorie națională de mare importanță. Opera sa a fost recunoscută internațional prin numeroase premii, culminând cu Premiul Prințesa de Asturias pentru Literatură în 2024.