Alexandru Proca s-a născut la 16 octombrie 1897 la București și, după studii de electromecanică la Politehnica din București, s-a stabilit în Franța în 1923, simțind că are ceva esențial de spus în fizică. Și-a susținut doctoratul în 1933, în fața unei comisii ilustre din care făceau parte Jean Perrin, Léon Brillouin și Louis de Broglie. Între 1936 și 1941 a elaborat teoria câmpurilor vectoriale masive cu spin 1, formalizată în ecuațiile care îi poartă numele — ecuațiile Proca — utilizate azi în fizica particulelor și în cosmologie. A murit la 13 decembrie 1955 la Paris, în vârstă de 58 de ani, fără a primi Nobel-ul pentru care fusese considerat un candidat serios; în 1990 a fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române.
Citește tot →Alexandru Proca · Oameni de știință · 1897–1955
Născut la Sigmaringen în anul 1839, principe din casa de Hohenzollern-Sigmaringen, Carol a fost chemat pe tronul Principatelor Unite în anul 1866, după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, și a jurat credință noii sale patrii. Sub cârmuirea sa, România a purtat cu vitejie Războiul de Independență din anii 1877–1878, iar prin jertfa ostașilor la Plevna și Grivița și-a dobândit neatârnarea, recunoscută la congresul de la Berlin. În anul 1881 țara s-a înălțat la rang de regat, iar el a fost încoronat cel dintâi rege al României, cu o coroană turnată din oțelul unui tun luat de la turci. Domn de o disciplină și o cumpătare fără seamăn, a așezat temeliile statului modern, a înzestrat țara cu instituții, căi ferate și oaste bine rânduită. S-a stins în toamna anului 1914, la Sinaia, în castelul Peleș ridicat de el, lăsând în urmă o țară așezată și întărită.
Citește tot →Carol I al României · Domnitori & Regi (accent România) · 1839–1914