Născut la Antiohia și crescut de mama sa văduvă, Antuza, a fost dăruit cu darul cuvântului încă din tinerețe și a deprins nevoința ascetică în pustia din preajma cetății, unde și-a vătămat sănătatea prin postiri aspre. Întors în cetate și făcut preot, a rostit predici atât de limpezi și înflăcărate încât norodul l-a numit „Gură de Aur”; tâlcuirile sale la Sfânta Scriptură rămân până azi comoară a Bisericii. Ridicat fără voia lui în scaunul Constantinopolului, a mustrat fără cruțare luxul și nedreptatea, atrăgându-și vrăjmășia curții împărătesei Eudoxia și a unor arhierei potrivnici. A fost izgonit de două ori în surghiun, iar în cea de-a doua trimitere, istovit de drum și de asprimea paznicilor, a adormit la Comana, în Pont, cu cuvintele „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Liturghia care îi poartă numele este cea mai des săvârșită în Ortodoxie; este pomenit la 13 noiembrie, iar cu ceilalți doi mari dascăli la 30 ianuarie.